Traseu până la Sierra del Viso, spre dealul Mojon din orașul montan Santa Olalla del Cala din Huelva. Drumeție de natură solicitantă și dificilă deoarece va merge de la 537 de metri pe care îi are orașul la 847 de metri.
Traseul poate fi început cu ușurință parcând mașina în Plaza del Ayuntamiento. De aici nu mai este pierdere, luam Farmacia vazuta din fata drept referinta si o luam pe strada la stanga. Trecem de Caja Rural lasand-o pe dreapta si de aici continuam pe acest bulevard fara a face nici un fel de ocol. Plimbătorul va trece pe lângă vechea Primărie și Plaza dal Llanete, un loc pitoresc și plăcut din oraș. Continuăm drept, observând Castelul-Cetatea lui Sancho IV el grande, care domnește de la înălțime lângă Biserica Nuestra Senora de la Asuncion. La capătul străzii facem stânga. De aici nu facem niciun ocol până nu intrăm în indicațiile pentru un alt traseu din localitate, cel al Minas del Teuler.
Continuăm pe acest drum pietruit care odată cu trecerea metrilor va deveni drum rural. Trebuie sa cobori intre curbe pana ajungi pe un pod mic care este flancat de livezi de maslini si paraul Limon. Urmăm poteca într-o primă urcare până ajungem la o răscruce de drumuri. În dreapta am face așa-numita potecă a gării, în stânga am ajunge la Las Piteras și la rândul nostru la drumul care leagă Santa Olalla de Zufre. De data aceasta vom continua drept (în Google Maps apare ca drum de la Santa Olalla la Corteconcepcion).
Trebuie să mergeți aproximativ un kilometru pentru a ajunge pe o potecă care merge la dreapta. Aici încep lucrurile bune: ascensiunea spre cairn. Pentru a face această ascensiune trebuie să ai picioarele antrenate, iar inima și plămânii să fie rezistente la gloanțe. Ceea ce continuă nu este plat. Începem din plin urcarea la 100 de metri din această potecă. O pantă abruptă în linie dreaptă și cu pământ și pietriș îi va încânta pe cei mai aventuroși. Nu există răgaz, este o înclinație absolută până la o mică zonă plană care cu lucru vă permite să recuperați puțin aer.
Înălțimea începe să fie observată în respirație. Câmpurile încep să fie văzute de sus. Livezile de măslini, stejarii și stejarii de plută vor face plăcută noul urcuș care ne confruntă. O altă urcare. De data aceasta puțin mai puțin înclinată, dar mai lungă și mai aspră. Urcușul va avea prima recompensă: un punct de belvedere din care se pot vedea deja orașul și castelul de sus. Dimensiunea ascensiunii începe să fie palpabilă atât fizic, cât și vizual.
O pauză și continuă. Această pantă are în sus, și aplatizare, în sus și aplatizare. Deci pana ajungi intr-o zona care pare dreapta si fara complicatii aparente, dar nu este altceva decat o iluzie. Continuă să crească. Ajungem la o curbă la stânga cu o zonă ceva mai puțin complexă. Trecem pe langa capsuni si o mica padure in stanga care este impresionanta. Încă puțin și ajungi la o urcare curbă cu multă înclinare din care se vede deja capătul potecii. Ajungem la Mojon si la punctul de belvedere spectaculos pe care il avem din care se pot vedea Zufre, Corteconcepcion, Puerto Moral, Cala si El Real de la Jara.
Priveliștile orașului la mai mult de 300 de metri deasupra orașului sunt o recompensă mai mult decât justificată pentru urcarea aici. Vulturii zboară practic la aceeași înălțime ca și tine (sunt cuiburi de vulturi în apropiere) iar zmeii negri și regali se plimbă în voie ca puncte de observare pentru Sierra del Viso. Întoarcerea, vă puteți imagina, în jos, în jos și în jos și înapoi la origine. Nu te grăbi să cobori. Bucurați-vă de priveliști și de flora și fauna locului.