Războiul hibrid pe care Belarus îl poartă cu UE prin criza migrației de la granița dintre această țară și Polonia a plasat în prim-plan o bătălie decisivă de dezinformare care are ca scop polarizarea societății europene și destabilizarea Uniunii.
Transmiterea mesajului că UE nu este într-adevăr atât de susținătoare pe cât presupune cu imigranții din zonele planetei în care a intervenit și că nu este la fel de susținătoare cu toate țările sale membre, este unul dintre obiectivele acestei strategii, pe care o incită și la xenofobie în fața imigrației musulmane, căreia îi atribuie un comportament criminal.
Toate acestea amplificate atât de mass-media și rețelele de socializare, cât și de declarațiile diplomaților și înalților oficiali din Rusia și Belarus, unde autoritățile facilitează sosirea în fundătura graniței cu Polonia unor migranți împinși de speranță, dar și de înşelăciunea unor traficanţi care promit celeilalte ajutoare inexistente.
Valuri de migranți după sancțiunile asupra Belarusului
Criza migrației actuală cu Belarus s-a agravat la începutul acestei săptămâni cu sute de încercări de a trece ilegal frontiera poloneză în fiecare noapte de către imigranți din Orientul Mijlociu, în principal kurzi din Irak, dar și sirieni și iranieni.
Există deja mii de imigranți, inclusiv multe femei și copii, care sunt concentrați în pământul nimănui, deoarece Polonia a ridicat un gard de sârmă ghimpată și a aprobat măsuri care permit expulzarea forțată, în timp ce Belarus a abrogat acordul de readmisie cu UE.
Polonia menține aproximativ 15.000 de militari -întăriți de membri ai unui corp paramilitar de rezerviști și voluntari- la această frontieră, unde cel puțin 11 persoane au murit în ultimele două luni din cauza frigului și a condițiilor proaste din așezări.
Originea crizei datează de la începutul lunii iulie, după sancțiunile UE împotriva Belarusului pentru încălcarea drepturilor omului și reprimarea oponenților, când polițistul de frontieră lituanian a reținut într-o singură zi de două ori mai mulți imigranți din Orientul Mijlociu de pe teritoriul Belarus decât în întregul teritoriu. anul 2020.
Acea situație s-a extins la granițele cu Letonia și Polonia în următoarele săptămâni, în timp ce președintele belarus, Aleksandr Lukașenko, a răspuns criticilor din Occident cu fraze precum „Am oprit imigranții, acum îi veți prinde singuri. .”
Dezinformare pentru a destabiliza UE
Confruntată cu escaladarea acestei drame umanitare, UE neagă că este vorba despre o „criză migratorie”, iar președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, o descrie drept o încercare din Belarus de a „instrumenta migranții” pentru a destabiliza țările UE. . Polonia, la rândul ei, îl califică în mod deschis drept un război hibrid.
Dar, ce este un război hibrid
Ei bine, cel care, pentru a încuraja un conflict latent, folosește proceduri neconvenționale, de la terorism sau provocare în stradă până la șantaj economic sau energetic, atacuri cibernetice sau, așa cum se întâmplă acum, presiunea migratorie
.
Și dezinformarea este, de asemenea, un instrument cheie într-un război hibrid. În acest caz cu un „rol enorm”, subliniază cercetătorul de la Institutul Regal Elcano Mira Milosevich, expert în Rusia și Europa de Est, care explică că obiectivul lui Lukașenko este „destabilizarea UE prin unul dintre cele mai vulnerabile ale ei: politica. a imigrației și a azilului politic”.
În acest scop, Belarus „profită de vulnerabilitatea Europei” pentru a „aprofunda polarizarea socială” și folosește strategia de a arăta „cu jumătate de adevăr” că UE „nu este solidară” cu populațiile țărilor în care a intervenit ( Irak, Afganistan, Siria…) și nici cu toți partenerii membri ai Uniunii în mod egal.
Acuzațiile conform cărora Polonia încalcă legislația comunitară privind imigrația și azilul politic, difuzate atât în mass-media și rețelele de socializare, cât și prin declarații ale diplomaților și oficialităților de rang înalt din Belarus și Rusia, fac astfel parte din această strategie de „provocare” pentru a demonstra că UE nu este cu adevărat atât de susținătoare pe cât pretinde că este, subliniază Milosevic.
Acest expert vede în această criză și un al doilea nivel de dezinformare: cel al publicațiilor care propagă ideea că imigrația ridică riscul unor fapte criminale, pentru a „crește panica” în rândul populațiilor europene care reacționează deja cu prejudiciu față de imigranții musulmani.
Milosevici nu crede, însă, că guvernul de la Minsk direcționează strategiile de dezinformare către migranții înșiși, ci mai degrabă „un mesaj de speranță” și „promisiuni goale” pe care bielorușii le îndeplinesc „mai mult sau mai puțin”: „Le promit transport, un viza de intrare în țară, care se eliberează foarte repede, și că vor deschide granița cu Polonia, Lituania și Letonia”.
În orice caz, migranții sunt victimele înșelăciunii de către cei care profită de pe urma acestor transferuri promovate de bieloruși: kurzi irakieni care au aterizat la Minsk cu viză de turist au raportat în iulie Radio și Televiziunea Lituaniană (LRT) că au fost conduși într-un dubă până la granița cu Lituania cu promisiunea falsă că un vehicul îi aștepta pe partea cealaltă și în schimb au fost arestați.
Ostatici ai jocului politic și instrumente de presiune
În afară de înșelăciunile de acest tip, valurile venite din Orientul Mijlociu sunt consecința campaniilor publicitare în care Belarus apare ca țară de tranzit către UE și, deși guvernul Lukașenko neagă, aceasta este regimul belarus care organizează acest flux continuu de imigranți.
Așa a explicat avocata belarusă Aliona Chejovich, expert în imigrație, care a precizat că agențiile de turism și turoperatorii dependenți de Administrația Prezidențială din Belarus participă și beneficiază de această campanie, în care migranții plătesc până la 15.000 de dolari în schimbul unei vize de turist. , cazare la Minsk și ceva transfer la graniță.
În cele din urmă, ajung să fie reținuți de polonezi, care îi returnează în Belarus cu forța și uneori chiar după mituirea grănicerilor din Belarus, spune Chejovich.
Pe scurt, migranții sunt folosiți ca instrument de presiune împotriva UE și ostatici ai unui joc politic din Belarus, cu sprijinul Rusiei, în care, potrivit grupului de lucru East StratCom al Serviciului European de Acțiune Externă, mass-media din regimul Lukașenko sau în legătură cu Kremlinul folosesc dezinformarea pentru a da vina pe seama crizei Uniunii Europene și a păta imaginea sa externă.
