Betis
-ul lui Manuel Pellegrini are utilajele perfect uleiate când se încheie luna ianuarie. Nici măcar să nu ajungă în urmă pe tabela de marcaj, într-o acțiune proastă defensivă, îl deranjează prea tare. Are deplină încredere în puterea sa ofensivă, ceea ce îi dă la fel de a mișca mingea judicios în atacuri lungi de poziție cât să iasă parcă posedat la contraatac cu acei mincinoși lenți care au miros de sânge de departe.
William Carvalho, Canales, Fekir sau Juanmi nu vor fi în clasamentul celor mai rapizi din campionat, dar când Betis recuperează mingea, citește perfect spațiile, execută rapid și se plantează în zona rivală în cel mai scurt timp. Și cu numeroși jucători care intră în zona rivală, ceea ce generează întotdeauna opțiuni de finisare.
Cu moralul pe acoperiș, în plus, Betis nu speculează. Când a detectat slăbiciunea lui Espanyol, a mers să închidă jocul. Nici măcar șuturile excesive pe care le-a primit în propria suprafață nu penalizează un meci spectaculos în acest uragan pe care Pellegrini l-a salvat.
Apărare
Două fețe l-au avut pe Betis în fața sa defensivă. Pozitivul a venit din vocația sa de atac, cu acea presiune în terenul rival care l-a hărțuit pe Espanyol, pe care l-a obligat să intre în zona sa; refuzul a fost fixat in zona proprie, cu Pezzella prea moale, la care s-a adaugat dificultatea de a alerga in spatele maduvei si astfel de laturi ofensive.
Când Espanyol, în câteva ocazii adică, a depășit prima presiune a Betica, a găsit spații pentru a face pagube, ca în poartă sau în două lovituri separate ale lui Embarba.
Atac
Din primul minut Betis a ieșit ca protagonist. Dominând mingea și dorind să joace pe terenul rival, într-o demonstrație că este al treilea în Ligă de drept. Nici măcar golul lui Raul de Tomas nu a schimbat filosofia lui Betica, care a găsit în penalty-ul dat de Alberola Rojas la solicitarea VAR-ului avântul necesar pentru a-și demonstra superioritatea.
Dacă a mers deja la pauză cu un avantaj, și meritat după golul lui Guido Rodriguez, expoziția a mers și mai departe la startul actului secund. William Carvalho, Fekir și Canales au descoperit borcanul de esențe pentru a demonta Espanyol. Mobilitatea celor trei i-a făcut să apară în multiple zone ale terenului, nedetectabile de fundașii locali, la care s-a adăugat ulterior voracitatea lui Borja Iglesias și Willian Jose, doi atacanți care fac o virtute competiției.
Până și Pellegrini a căutat mai multă verticalitate intrând în Tello pe stânga, dar nu a mai fost necesar. În minutul 84, și cu 1-4, Pellegrini a închis rândurile cu o triplă înlocuire pentru a continua integrarea jucătorilor în grupă.
Virtuțile
Viteza și precizia cu care își execută fotbalul ofensiv. Iar dacă pe deasupra „9” sunt în rulare…
Călcâiul lui Ahile
Când îi iau mingea, îi este greu să se întoarcă; și este, de asemenea, prea slab în propria sa zonă.
