Fructele sunt bune. Este recomandată în cantități de 3 până la 4 pe zi de către experți. Suntem obișnuiți cu pere, banane, portocale, kiwi, măr, pepene galben sau pepene verde drept fructe de bază și cele mai cunoscute în alimentația noastră. Încetul cu încetul cunoaștem și suntem mai conștienți de alte denumiri de fructe care până de curând erau numite exotice. Mango, fructul pasiunii, grapefruit, avocado…pana de curand erau rare, iar acum le avem asimilate normal.
Cu toate acestea, diferitele colțuri ale lumii ascund fructe de diferite forme, culori, gusturi și dimensiuni necunoscute consumatorului. Trecem în revistă unele dintre cele mai extravagante și interesante.
Fructul dragonului:Acest fruct, cunoscut și sub numele de Fructul Dragonului, este născut în America Centrală, iar în prezent este produs și în Vietnam, China și Israel. Se caracterizează printr-o culoare exterioară foarte roz, foarte galbenă și un interior umplut cu semințe mici și negre. 90% din fructe sunt apă; Este bogat în fier, calciu și fosfor. Conține vitamina B, C și E.
Mâna lui Buddha: Este o citrice galbenă a cărei formare seamănă cu cea a unei mâini. Fructul crește pe tufișuri sau copaci mici cu ramuri spinoase. Are o piele groasă, iar interiorul său conține puțin suc. Are două întrebuințări esențiale, pentru a parfuma camerele, sau pentru a fi caramelizat pentru uz culinar. Numele mâinii lui Buddha se datorează faptului că este folosită ca ofrandă în ceremoniile budiste. Originea acestui fruct este în India și China.
Fructul stele:Acest fruct curios, numit și carambolă, are o formă alungită, ovală, cu cinci margini sau aripi și, la tăiat, o stea cu cinci colțuri. Este de dimensiuni mici, cu o lungime care variază între 7 și 12 centimetri. Are o piele subțire, comestibilă, de culoare verde sau auriu până la portocaliu când este coaptă. Pulpa este crocantă, cu o textură netedă și galben sticlos. Pulpa sa are puține semințe și este abundentă și cu o aromă fină, dulce-amăruie.
Noni:Noniul este un copac de până la 8 metri care se găsește în principal în Polinezia Franceză. Fructul său a fost consumat de mii de ani de către hawaienii nativi și alte popoare precum Samoa sau Thaiti. Arborele profită de semințe, rădăcină, frunze și chiar flori. Scoarța trunchiului și rădăcinile sale sunt folosite pentru a face coloranți. Fructul Noni copt are aproximativ dimensiunea unui cartof și are o culoare alb-crem. A fost folosit de secole ca sursă de hrană, în ciuda faptului că are un gust și un miros neplăcut. Vindecătorii tradiționali polinezieni au folosit toate părțile plantei pentru a trata problemele de sănătate (de la afte la reumatism). Sucul de noni pare să fi devenit la modă în ultimii ani ca un remediu eficient pentru tot felul de afecțiuni.
Kiwano:Acest fruct este un fel de pepene galben mic, cu culori strălucitoare, coaja acoperită cu țepi cărnoase și pulpă gelatinoasă plină de semințe. Are o lungime de aproximativ 10 centimetri și o greutate aproximativă de 200 de grame. Culoarea pielii sale, groasă și necomestabilă, este galbenă cu pete portocalii. Pulpa este verde sticloasa, plina de seminte mici. Aroma sa este acră și răcoritoare și seamănă cu cea a castraveților.
Litchi: Este un fruct mic oval, cu o pulpă care acoperă un os mare în interior. Aspectul său este foarte asemănător cu cel al căpșunului, măsurând aproximativ 3 sau 4 centimetri. Culoarea pielii lui este roșu aprins și uneori galben și este acoperită cu negi. Aroma sa este dulce și savuroasă și amintește de gustul strugurilor cu o atingere care amintește de trandafiri.
Rambutan:Acest fruct, cu un nume asemănător cu cel al unui tip de maimuță, este originar din Malaezia. Cultivarea sa s-a răspândit în aproape toată Asia și în unele zone din America Centrală. Are o dimensiune foarte mică și ovală și seamănă cu un arici datorită pielii pline de peri ondulați și erec când este proaspăt recoltat. Interiorul său are o pepiță tare. Pielea ei este maro violet iar pulpa, cu pulpa translucidă, are o nuanță alb sticlos. Aroma sa este asemănătoare cu cea a litchiului; zaharoase si cu o anumita asemanare cu cea a migdalelor.
Kumquats:Kumquat-ul este cel mai mic dintre fructele citrice și singurul a cărui coajă este comestibilă. Provine din Asia de Est și are forma ovoidă. Pulpa sa este împărțită în 4 sau 5 segmente cu 2 sau 3 semințe în funcție de soi. Pielea lui este strălucitoare și aproape de culoarea unei portocale obișnuite. Aroma pielii sale este ușor amară, deși aromată.
Mangosteen: Nu. Nu este un animal asemanator cu un castor sau cu un sobolan, este unul dintre cele mai apreciate si apreciate fructe exotice pentru aroma si textura sa. Este o boabă sferică cu o coajă puternică asemănătoare cu cea a castanului, dar mai fragilă. Este gălbuie până la maturitate și culoarea sa se schimbă în roșu sau violet. În interior pielea este roșie și pulpa ei albă. Savoarea fructelor este mierea, dulce și enorm de zahăr. Gustul său este comparat cu cel al prunelor sau strugurilor coapte.
Fingerlimes: Acest fruct, cunoscut și sub denumirea de finger-lime, crește mai ales în Australia. Este un membru al familiei citricelor. Arborele crește încet ca un tufiș până la o înălțime între trei și cinci metri și va da roade după câțiva ani. Dacă este altoită pe un portaltoi adecvat, planta devine o plantă de citrice viabilă din punct de vedere comercial. Aroma sa este foarte asemănătoare cu cea a unui lime convențional, deși textura sa internă amintește ușor de o rodie.
